Toata lumea a auzit, desigur, despre Nostradamus si celebrele sale profetii stranii. S-a înteles deja mesajul lor, care transmite ceea ce este destinat sa se întâmple omenirii in secolele viitoare. Dar marea intrebare , la care nu a reusit nimeni sa raspunda multumitor pana in prezent , persista : "Cand anume ?". Aceasta este adevarata problema.
Daca dentistul imi promite sa-mi repare dantura , promisiunea lui nu are nici o valoare daca nu precizeaza si data la care o va face. Neexistand o data , nu exista nici evenimentul care ii corespunde.
In aproximativ aceiasi termeni se pune si problema intalnirilor majore ale omenirii cu destinul , cuprinse in marile profetii ale lumii. Este posibil ca ele sa prezica razboi sau pace , foamete sau belsug , esec sau succes , tristete sau bucurie , dar daca nu precizeaza si data cand vor avea loc , nu sunt profetii adevarate.
Michel de Nosterdame, cel mai renumit doctor si ocultist francez al epocii sale , s-a nascut in 1503 , la St. Rémi-de-Provence. Dandu-si seama de harul sau innascut de prooroc si de maiestria sa profetica s-a dedicat scrierii in semi-izolare a unor almanahuri anuale si a altor carti profetice , a ales intentionat un limbaj confuz , pentru a nu fi suspectat de practicarea magiei negre si pentru a nu fi , astfel , persecutat de catre Inchizitie . Astfel , in cartea sa cea mai celebra si mai exploziva , Catrene , Nostradamus si-a lasat predictiile in succesiunea haotica in care este posibil sa le fi "primit" pe moment. Rezultatul este un talmes-balmes enervant de profetii versificate , aparent neidentificabile , pline de referiri confuze la clasicism , de împrumutari latinesti si grecesti , evident scrise de un om care gandea in limba latina , jongland cu topica frazei. Jocul de cuvinte incrucisate rezultat le-a oferit celor ce aveau idei preconcepute despre viitor stralucita ocazie de a da frau liber pasiunii lor in a-i crea o imagine concreta. Compiland versuri de ici , de colo , aproape la intamplare, au reusit sa citeasca in catrenele nostradamiene o serie de evenimente trecute si viitoare , conform fanteziei lor - de la evenimente semnificative contemporane profetului pana la Razboiul Rece , presupusul inevitabil Armagedon nuclear intre tarile pactului de la Varsovia si cele din vestul Europei , raspandirea bolii numita SIDA , moartea membrilor familiei Kennedy si vietile unor personalitati ale show-ului contemporan, ca Sean Connery si Michelle Pfeiffer. De fapt , orice , ceea ce face sa apara in constiinta contemporana intrebarea fireasca : "Este sigur ca a prezis chiar Nostradamus asa ceva ?" Dar numai Nostradamus trebuie sa fi stiut.
Perspectivele rasei umane sunt in mod clar atat inspaimantatoare cat si demne de respect-cel putin daca profetii spun adevarul. Dar spun ei adevarul ? Si cum am putea sti acest lucru ?
Obsesia viitorului care ne urmareste toata viata provine , in esenta , din sentimentul de nesiguranta asocat existentei. El exista pentru ca nu stim exact ce va urma. In afara modului de functionare a inconstientului care se afla undeva adanc in noi , viitorul reprezinta cealalta mare necunoscuta a vietii noastre. L-am putea numi "inconstientul nostru exterior". Si dintotdeauna , ignoranta a fost parintele spaimei.
Stim ca Universul ne-a adus cu bine pana la acest punct al evolutiei noastre. Stim ca suntem aici. Dar intotdeauna ne ajung din urma grijile , luand forma intrebarilor :"Maine voi mai fi aici ? Si daca voi mai fi , ce bucurii si ce necazuri , ce dureri si ce spaime ne va aduce acel maine ?"
Nostradamus pare sa fi avut raspunsurile .Conform previziunilor lui , sfarsitul lumii nu va fi in anul 2000 , dupa cum cred multi ci abia prin anul 3797 , cand , va fi sfarsitul Millenium-ului pe pamant : o noua perioada de tulburari tranzistorii ce duc la sfarsitul Imparatiei Cerurilor pe pamant. Ar fi posibil ca noi sa credem asa ceva ? Daca aruncam o privire in trecut vedem ca numeroase previziuni ale acestuia s-au adeverit.Nostradamus a prezis dezvoltarea si ascensiunea Italiei spre imperiu , ascensiunea lui Cromwell , ascensiunea si decaderea lui Napoleon Bonaparte , etc.
S-a dovedit cu numeroase exemple ca Nostradamus cunostea astrologia. Cu toate acestea , cand se exprima ca prooroc , el nu se serveste de principiile si notiunile "doctrinei astrelor" ci devine "astromatic" , adica practician al unei forme primitiv-nebuloase a vietii cosmo-biologice. Astfel el nu mai respecta totdeauna numele si semnificatia plaetelor si sectoarele constelatiilor ci se lasa cu totul in voia impresiilor imaginare ce strabat in adancurile din care ele s-au ridicat odata: - Zodii si figuri apocaliptice , animale macabre si heraldice , sunete primitive semnificative si nume cu puteri magice se amesteca si se contopescin continuitate de cuvinte indaratnice, pentru a caror talmacire ne ofera cheia o maxima a lui Paracelsus : " Un inteles e gasit numai de acela care-l cauta".
Nostradamus ne spune ca "regele Europei va veni ca un vultur insotit de cei doi Aquilon si va conduce pe rosii si negrii care vor fi in numar mare si vor imparti neintelegerile". Greutatile vor fi trecute , dusmanii vor fi rapusi , vor ramane conditii misterioase de viata , fiindca omenirea se va teme de vultur, nu va sti cu cine sa mearga: cu negrii sau cu rosii. Oricum , neintelegerile vor ramane nerezolvate pana cand "Un neam batran si lacom isi va trai amarul si raposand , el nu o sa mai renasca in vecii vecilor".Sa avem curajul a-l arata ? Ar fi mai nimerit , fiindca e suficient de limpede cine e tara care a adus de aproape o jumatate de secol foametea in Europa. Razboiul rece a luat sfarsit , iar tara care l-a sustinut va ramane la rascruce de drumuri nestiind incotro sa o apuce : mila lumii , cand ea n-a avut asa ceva vreodata, se va pogori asupra ei , atata doar cat sa nu se mai "semeteasca" iarasi.
Cent. II 85 spune :

" Campii batrane si manoase
In zari pana la Lyon se-ntind
Sub ochiul celticului vultur ce darz ,
Neobosit vegheaza
Dar , iata , limbi de foc napraznic
Tot orizontul il cuprind:
Razboi in cer , pe glie jale,
Albastra mare sangereaza "

Si atunci ce se va alege de lumea noastra ? Va veni calul alb cu acel calaret care va avea arc si cununa si a pornit-o spre biruinta ? Va veni iarasi calul rosu care a mai luat pacea de pe pamant pentru ca oamenii sa se ucida intre ei ? Va veni calul negru cu acel calaret maiestuos cu o cumpana in mana ca sa ne cantareasca pacatele si sa stabileasca dreptatea ? Va veni calul galben pe care va calari moartea
Nu se poate spune.
Ceea ce pare totusi sigur este ca , efectiv , viitorul este in mainile noastre. Pentru ca , daca viitorul este rezultatul direct al gandurilor si actiunilor noastre prezente , atunci il putem controla . Aceeasi constiinta umana care determina evenimentele viitoare le poate si impiedica sa aiba loc.
Acest proces , urmarit cu rigurozitate ,poate duce la constientizarea faptului ca lumea pe care o traim este in mare masura construita de noi pe plan mental si , in ciuda cunostintelor noastre despre lumea exterioara , nu ne putem depasi lungul nasului. In consecinta va trebui sa acceptam totala relativitate a experientei umane.
Cu alte cuvinte raspunsuri definitive nu exista. Nu exista decat intrebari. Nimic nu este sigur. Nimic nu este fix , imuabil. Si mai ales , viitorul.
Acest fapt ne da un sentiment de incertitudine . Dar tocmai cu aceasta stare de incertitudine trebuie sa ne obisnuim daca vrem sa supravietuim. Trebuie deci , sa invatam sa acceptam lumea asa cum este iar pe locuitorii ei la fel. Oamenii care cred ca detin toate raspunsurile nu stiu sa puna intrebari. Oamenii siguri de tot ce-i incnjoara , in final , sfarsesc prin a distruge securitatea tuturor. Oamenii hotarati sa indrepte lumea impunandu-i propriile certitudini sfarsesc cel mai adesea prin a o distruge.
Trebuie sa renuntam la incercarea obsesiva de a divide universul in bine si rau , in ceea ce acceptam si ceea ce respingem , intre "este" si "ar trebui sa fie" , pentru ca ne vom alege cu o lume divizata , in razboi cu ea insasi.
Insistenta omenirii de a diviza realitatea duce la impresia ca noi oamenii suntem cumva separati de ea. Cand vom inceta sa mai facem acest lucru , o sa intelegem ca noi si ea suntem una. Si in acel moment potentialul nostru ca specie devine infinit.